Gabriel Cotabita

One Response to “Gabriel Cotabita”

1. 

   Sipos leontin

   15 March 2013 at 9:13 pm #

   NU SUNT TOT MUGUR?
   Cand inima in pieptu-ti , mai tare ti se zbate
   Te-ntrebi, cuprinsa de fior si teama-ti e si te framanta toate
   De inca nu-s prea mica, ca dragostea pe valuri, de-acuma, sa ma poarte?
   Iar stau pe loc, iarasi ma rasucesc si-mi spun in gand , ca inca nu se poate!

   Dar ce sa fac, cu-atatea primaveri, cand stiu ca doru-n piept ma arde, ca un foc
   Ma uit la muguri cum plesnesc, cand mangaiati, scaldati de-atata soare,
   Au asteptat si ei si s-au opus, ca prea erau plapanzi si tot au dat in floare
   Dar eu ce sunt, nu sunt tot mugur, ce-astept iuburi in pieptu-mi sa-i fac loc?

   Voi fi prea mica, nu zic nu, dar cand privirea-i intalnesc, bujor ma fac si ma rosesc,
   Fioru’ acela ma cuprine, de simt ca ma topesc, ca tremura si IA de pe mine!
   Naiva inca sunt, in brate-as vrea sa ma cuprinda si sai spun, ca drag imi e de tine
   Stau zile-n sir, oftez, suspin, cu ochi-nchisi prives in sufletu-mi curat si il vestesc

   Vezi tu plapanzi ghiocei si florile de Mai si mugurii cum infloresc ?
   Iti spun sufletul meu sa stii, ca mare m-am facut, asa voiesc
   Nu-i voia mea, e poate darul pentru sufletu-mi curat, trimis de cel ceresc
   Te las pe valuri sa plutesti, de nu ma-nsel , eu chiar iubesc

   Mica cum sunt de primavei, aflat-am si eu, cantand la poale la Gutai
   Ca dragostea involburata, ce te izbeste cel dintai,
   E ca torentul de pe coasta, matura tot, nici prea curat, iar de statornic stiu ca nu-i
   Sa cred in astri am povata, sa ma inalt e voia lor si o voi face, pot sa spui

   Cu ochii mintii sa privesc si mare cand voi fi, am sa cobor
   Fara de teama sa iubesc, sa tremure si IA de pe mine,
   Nu la torent, la dragostea curata ca lacrima, din apa de izvor.
   Simti-voi iar ca ma innalt, cu dragostea ce vine de la tine
   Leotin 25 Iunie 2010
   Admitand ca lectura acestei modeste incercari supusa atentiei Maestrului Cotabita poate fi una agreabila, adaugati-i noi vesminte. Cu deosebita stima d-lui Gabriel Cotabita.

Leave a Reply