Benone Sinulescu

Daca doriti ca Benone Sinulescu
sa vina la spectacolul d-voastra, la nunta, cumetrie  sau botez sunati la numarul: +4 0751690697

Biografie:

Benone Sinulescu, un nume ce se confunda intotdeauna cu voia buna, profesionalismul si modestia.

Unul dintre cei mai iubiti si apreciati interpreti ai cantului popular romanesc, “nea Beni”, cum ii apun adevaratii prieteni, s-a nascut in urma cu 65 de ani in Siriu, judetul Buzau, o frumoasa localitate situata in marginea Carpatilor, intr-o zona de-a dreptul incantatoare.
Fiu de parinti muncitori si de o verticalitate rara, Benone Sinulescu a avut chemare catre muzica inca de la o varsta frageda. Primele experiente muzicale ale sale s-au derulat in corul bisericii: “Cantam la denie si la prohod”, ne povesteste nea Beni.
In plus ii placea la nebunie sa inventeze cantece dar sa si adauge alte cuvinte pe melodii deja cunoscute numai atunci cand nu le mai stia sau le uita.

Dupa terminarea scolii elementare din Siriu, nea Beni devine solistul scolii din Plescoi si dirijorul corului. Asta se intampla in clasa a cincea.
Mandrindu-se cu faptul ca tatal sau a avut un glas superb pe care de altfel l-a si mostenit, nea Beni avea deja la varsta de 12-13 ani un repertoriu extrem de vast, cunoscand pe de rost cantecele Ioanei Radu, Mariei Tanase, Mariei Lataretu si ale lui Ion Luican.

Elev fiind (urma cursurile Scolii Medii Tehnice din Buzau) a inceput sa cante la statia de amplificare a orasului Buzau : “Buzaul avea o statie de amplificare cu ramificari in tot orasul. Mergeam acolo sa cant de cate ori puteam”. Unul dintre primele cantece interpretate acolo a fost “De la moara pan’ la gara” al Ioanei Radu.
Dupa ce a absolvit Scoala Tehnica din Buzau, nea Beni a venit in Bucuresti unde a dat examen la Scoala Speciala de Muzica. Din pacate, din cauza unei incurcaturi nu a intrat de prima data. Mai tarziu s-a prezentat din nou fiind cooptat in clasa doamnei Eugenia Moldoveanu “o exceptionala profesoara de canto”, dupa cum o caracterizeaza artistul.

Primele inregistari radio nu au intarziat sa apara. In anul 1956 a inregistrat “Starina mamei, straina”, “La Lenuta sub cerdac” si “In muntii Buzaului”. Avea doar 18 ani.

Evident au urmat si concertele de mai mare anvergura.

Cele mai mari succese le-a repurtat cu ansamblul “Ciocarlia”. Concerte sustinute in fata a zeci de mii de oameni, pe stadioane pline sau in sali arhipline ii aduc in memorie multe momente pe care cu greu le poate uita.
Simpatia de care se bucura nea Beni era de nedescris. Oamenii il asteptau ca pe painea calda sa vina in orasul lor.

Tot in acea perioada au inceput sa apara si concertele de peste hotare. Impreuna cu ansamblul “Ciocarlia”, Benone Sinulescu a fost intr-un turneu la Moscova sustinand cateva concerte pe scena “Balsoi Teatr”. A urmat un spectacol grandios la Kiev , pe stadion in fata a peste 10.000 de oameni.

Prin anii ’60 nea Beni ia parte la un spectacol urias alaturi tot de ansamblul “Ciocarlia”, tocmai pe muntele Gaina in fata a peste 150.000 de persoane.
Dupa o vreme de la acel succes, Benone Sinulescu obtine un angajament de “juma’ de norma” in orchestra “Barbu Lautaru” a Filarmonicii de Stat “George Enescu”. In toata acea perioada le-a avut colege de scena pe Maria Lataretu, Maria Tanase, Ioana Radu, Mia Braia, Ion Luican, Angela Moldovan si Rodica Bujor.

In spectacolele sustinute pe scena Ateneului Roman, cu “Barbu Lautaru” s-a nascut ideea dialogului muzical cu Irina Loghin.
Nea Beni vorbeste fara ocolisuri si despre experientele avute in timpul regimului comunist cand era chemat sa cante si sa incante urechilor presedintilor vremii. A cantat in fata lui Hrusciov, a lui Brejnev, a lui Klaus al Austriei.

De asemenea a fost invitat sa cante si in Coreea comunista la aniversarea a 80 de ani pe care ii implinea presedintele Kim Ir Sen. Spectacolul s-a tinut in sala celebrului teatru “Man Su De” din Phenian si in cadrul caruia nea Beni a cantata si in limba coreeana cantece ca “Mana caii, vizitiu” si “Mama lui Kim Ir Sen”.
Cantecul care l-a impresionat pe Ceausescu , “Radu Mamii”, a fost nevoit sa-l cante de nenumarate ori la receptiile oferite de fostul dictator.
De cate ori era invitat la vreo receptie era sfatuit sa pregateasca un repertoriu amplu in care sa cuprinda atat cantece mai vechi, cat si mai noi.
Cum e si normal timpul a trecut dar nea Beni a ramas acelasi om plin de viata si voie buna si un chef nebun de a canta.
Anul 1999 ii deschide lui Benone Sinulescu un alt taram, inca neexploatat – cel al muzicii dance cu influente folclorice.

Incepe cea mai interesanta colaborare muzicala din cariera sa avandu-i ca parteneri de scena pe baietii de la “Ro-Mania”.

Cu melodia “Crasmarita”, nea Beni incepe o o noua “escaladare” a calitatilor sale profesionale prin aparitii radio-TV si in concerte alaturi de o trupa de tineri ce doreau cu ardoare sa aduca muzica populara romaneasca si, ímplicit, hora in discoteci.

La scurt timp dupa aceea urmeaza pentru nea Beni o schimbare de imagine ce avea sa fie foarte bine primita de public si, mai ales, de publicul tanar. O imagine mai sportiva ce se plia perfect pe atitudinea sa plina de expansiune si optimism.
Succesele alaturi de “Ro-Mania” au continuat, prin editarea altor cantece preluate din repertoriul lui nea Beni : “Radu Mamii”, “Dulce-i vinul”, “Lasa-ma sa beau” si multe altele.
Pe langa aceste aparitii discografice alaturi de “Ro-Mania”, Benone Sinulescu mai colaboreaza, in timp, si cu : “K1” (“Dorule”), Tiger 1 (“Dorule”), “Etno”, “Ho-ra”, “Double D”, Di Steffano, “BabyKat” (piesa “All Star” din 2002, “Unul pentru toti, unul de Craciun”).
Atins, in mod ireversibil, de microbul “etno-dance”, Benone Sinulescu scoate pe piata, in anul 2002, cu sprijinul “Cat Music/Media Services” si al celor de la “United Media Group”, albumul “Roata Vietii”.
La lansarea ce a avut loc in vara anului 2002 au tinut sa fie alturi de nea Beni toti cei care il cunosc si ii iubesc muzica, colaboratori, oameni de radio si televiziune, ziaristi. Concertul de lansare a fost transmis, in direct, de postul TVR International fiind urmarit, simultan atat de comunitatea romaneasca din Europa, cat si de cea aflata peste Ocean.
Pentru acest material discografic, artistul primeste la sfarsitul anului 2002 primul sau “Disc de Aur” din cariera, pentru vanzari exceptionale. In plus, videoclipul filmat la melodia care da titlul albumului, “Roata Vietii”, este difuzat frecvent la toate posturile de televiziune muzicale si nu numai.
Un alt premiu a fost cel obtinut tot in anul 2002 in cadrul Galelor RBA (“Premiul pentru intreaga activitate”).
Benone Sinulescu se mai poate mandri cu o relizare, si anume ca este primul cantaret de muzica populara al carui videoclip este difuzat pe postul MTV.